Boris Focşa, Ministrul Culturii al Republicii Moldova

daisy photographed from below

Întotdeauna Chişinăul a fost un loc aparte, în care cultura a pulsat cu intensitate – Teatrele, Filarmonica, Opera Naţională, Sala cu Orgă, Artele Plastice, Manifestările Folclorice – toate au stat sub semnul distincţiei, al excelenţei. De doi ani de zile, începînd cu 2009, în viaţa culturală din Chişinău s-a adăugat un eveniment de importanţă naţională şi internaţională: Bienala Internaţională de Pictură. Cu certitudine, ediţia din acest an a Bienalei, este una de anvergură. Ministerul Culturii a susţinut acest important proiect cultural chiar de la prima sa ediţie, fiind unul din finanţatorii şi organizatorii evenimentului, împreună cu Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Uniunea Artiştilor Plastici din Moldova, Direcţia Cultură a Primăriei mun. Chişinău şi Centrul de Artă "Amprente", în parteneriat cu Institutul Cultural Român "Mihai Eminescu" din Chișinău și Fundaţia Sturza

Gândită de către organizatorii ei drept un loc de dialog între manifestările artistice din Europa şi din lume, a tendinţelor artistice recente din această zonă a Europei, Bienala s-a bucurat încă de la început (2009) de o participare naţională şi internaţională de elită. La eveniment în acest an vor participa 132 de pictori, reprezentanţi din 20 de ţări: Armenia, Belarus, Belgia, Cehia, Cipru, Costa-Rica, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Kârgâzstan, Lituania, Moldova, Olanda, Polonia, România, Rusia, Ungaria, Ucraina, artişti care vor expune pe simeze peste 170 de lucrări, creaţii recente de mare calitate, propunând viziuni de mare diversitate sub raportul angajamentului estetic şi uman.

O notă distinctă care particularizează această Bienală Internaţională de Pictură este faptul că, în contextul unei proliferări extreme a noilor media în arta imaginii (foto, foto video, imagini digitale, instalaţie, happening etc.), Bienala de la Chişinău cultivă una din formele de artă consacrate secular - Pictura, prezentată într-o gamă largă de abordări estetice şi mijloace de expresie plastică. Şi aceasta nu din spirit conservator, ci pentru că acest mod şi tehnicile artistice aplicate se dovedesc viabile, sunt capabile să exprime omul contemporan cu întregul său cortegiu de trăiri şi năzuinţe.

Un fapt demn de toată lauda este participarea la Bienală a tinerilor creatori, unii din ei obţinînd şi premii importante, cum este cazul tinerei artiste Diana Tudose (Republica Moldova), căreia pentru lucrarea „Înăuntru”, i-a fost acordat de către Juriu Premiul Mare care, în mare măsură, echivalează cu o consacrare.

Nivelul înalt al Bienalei este întregit de acest catalog, impresionant prin dimensiune şi calitate editorială. Gândit exigent, tipărit la cele mai înalte standarde tipografice, catalogul Bienalei de la Chişinău poate sta alături de cele mai realizate tipărituri de acest gen din lume. Şi pentru că nimic nu se înfăptuieşte fără implicare totală şi fără înaltă ştiinţă, şi pentru că "omul sfinţeşte locul", vreau să aduc un cuvînt de laudă artistului care a gândit, a visat, a structurat şi a realizat aievea visul lui: curatorului Bienalei, distinsului artist plastic Tudor Zbârnea, directorul Muzeului Naţional de Artă din Chişinău.

Voi urmări cu mare emoţie şi interes destinul viitor al acestei prestigioase manifestări artistice – Bienala Internaţională de Pictură de la Chişinău, adevărat act de cultură.

Petru Guran, presedintele juriului

daisy photographed from below

Artă, măiestrie, meșteșug

Expozițiile periodice de artă contemporană au devenit în mod inevitabil un eveniment de breaslă. De aceea reprezintă o îndrăzneală din partea pictorilor să se supună unei evaluări din afara breslei și să publice judecata aceasta drept prefață la catalogul bienalei. Explic îndată de ce! Specializarea dusă la extrem din lumea contemporană a instaurat credința că singura competență valabilă este cea din interiorul grupului de specialitate. Pentru artă consecința a fost excluderea din dezbatere a diletantului, cel care știe să promoveze arta cu dragoste și competență, personaj cheie de altfel al umanismului european, fără de care nașterea artei occidentale ar fi fost de neconceput.

Dar dincolo de această izolare generală a disciplinelor și domeniilor gândirii și simțirii umane, activitatea artistică cere o judecată din partea publicului, în măsura în care arta secolului XX se face vinovată de a fi jucat un rol ideologic major. Este momentul s-o spunem, mișcarea artistică de avangardă, în marea ei majoritate, a fost tovarășul de drum al totalitarismului comunist. Faptul că odată instalat, totalitarismul a distrus și arta de avangardă și a produs dictatul ideologic incult și deprofesionalizat nu este decât o continuare a premizelor avangardei revoluționare. Revoluția își mănâncă copiii.

Întrebarea, care se ridică din angajamentul ideologic al avangardei în aventura stângismului radical și din incapacitatea acesteia de a vedea cruzimea totalitarismului, este în ce măsură această tradiție „artistică”, a așa-zisului angajament social sau politic, mai este relevantă și legitimă pentru societate odată ce a fost dezvăluită oroarea totalitară. Hans Belting ne-a demonstrat că arta este un fenomen social și politic produs de modernitatea occidentală, că ea a depășit sistematic cadrele esteticilor din mijlocul cărora s-a născut, până a ajuns la irelevanța esteticii.

Imagine și frumos sunt concepte apărute în societățile premoderne, numai că acestea răspundeau altor năzuințe ale omului, și anume de a permite reprezentarea transcendentului. Înainte de artă, frumosul s-a exprimat prin măiestrie, iar la baza măiestriei a stat meșteșugul. Prin acestea omul premodern și-a exprimat estetic nostalgia ontologică.

Ceea ce constatăm astăzi, în vremea societăților post- (post-sovietice, post-totalitare, post-moderne), în universul predilect al artei angajate, este dispariția meșteșugului, explozia kitsch-ului, revolta surdă a societății față de producția artistică a establishmentului cultural. Între „frumosul” privat și „frumosul” public s-a deschis un abis. Din revoltă în revoltă împotriva așa-zisei burghezii, arta angajată s-a specializat în discursul prin și despre gestul artistic, s-a refugiat în muzee statistic irelevante pentru publicul larg, a alimentat depozitele de valori materiale ale aceleași burghezii împotriva căreia se revoltaseră. Între timp, orașul, spațiul public și vizibil prin excelență, a fost abandonat gustului privat, provenit dintr-o zonă a totalei lipse de competență artistică.

E posibil vreun răspuns la această criză a artei contemporane? Da, redescoperirea valorii sociale și morale a meșteșugului, ridicarea măiestriei la rang de criteriu dominant în interiorul breslei, salvarea și revalorizarea patrimoniului estetic, investiția substanțială în formarea gustului privat. Toate acestea înseamnă în primul rând abandonarea perspectivei artistice progresiste, a disprețului inerent fiecărui gest artistic nou față de creația trecutului, ideea că trecutul este sistematic depășit, vetust și prin urmare de mai mică valoare.

În ceea ce privește pictura în mod special, aș adăuga ca deziderat reunirea artelor frumoase cu arhitectura, încercarea de a ieși din muzeu spre spațiul public, poate chiar redefinirea muzeului în context contemporan, cum ar fi să ținem cont de faptul că spațiul public formator al gustului prin excelență azi este mall-ul, acolo unde locuitorii orașului contemporan își petrec timpul liber, și care a devenit o zonă de expresie artistică de multe ori paralelă cu breasla oficială.

Încurajarea extravaganțelor, a provocărilor gratuite, a revoltelor cu ștate de plată și al originalităților obosite, au împins manifestările artei moderne, post-moderne și post-post-moderne tot mai departe de capacitatea de înțelegere a unui public mediu cultivat. Poate că revalorizarea măiestriei și meșteșugului i-ar putea aduce pe aceștia înapoi de la talciocul artefactelor din plastic și a mulajelor din beton armat. Oare arta contemporană este condamnată să fie modernă?

Pentru a reveni din sfera generalităților despre arta contemporană spre evenimentul de la Chișinău, trebuie să recunosc că ziua petrecută în compania juriului Bienalei de pictură de la Chișinău a fost pentru mine deopotrivă instructivă și interesantă, iar negocierea care s-a produs a fost un fragment al dialogului breslei artistice cu judecata publică. Fără discuție efortul depus de Muzeul Național de Artă pentru organizarea acestei Bienale este demn de toată lauda, și de aceea ICR Chișinău a decis sprijinirea acesteia. Mai mult decât atât, organizatorul bienalei a intuit prefața aceasta și a dat glas în realizarea expoziției de la Chișinău Școlii de pictură celei mai îndrăzneț conservatoare din arta românească contemporană. Nu întâmplător m-am aflat cincisprezece în aceeași strană cu Paul Gherasim, la Stavropoleos. Propria mea îndrăzneală de a semna un text care nu are nimic din cumințenia pe care ar fi trebuit s-o arate un director de instituție culturală pornește de la școala pe care am făcut-o pe cont propriu timp de douăzeci de ani în sute de muzee europene, americane și mediteraneene, dintr-o reflecție de cercetător asupra declinului și dispariției artei bizantine și în sens mai larg al artei sacre. Din iubire pentru frumos așteptam cu nerăbdare ziua să spun unei bresle de artiști cele ce am pe suflet. Bienala de pictură de la Chișinău, cu eleganță și curaj, mi-a dat acest prilej.

Tudor Zbarnea, curator

daisy photographed from below

Contextul evoluărilor publice al artelor vizuale în Republica Moldova din ultimii ani tinde către asocierea artiştilor în grupuri mai puţin numeroase sau adesea poartă chiar un caracter individualist distinct.

Aceasta se explică, în primul rând, prin faptul că generaţia în etate, nemaibeneficiind de "organizarea" colectivă de altă dată, care mai aducea unora şi beneficii materiale, nu mai răspunde astăzi la apelul unor manifestări de anvergură, iar cea tânără optează mai degrabă pentru grupări formate pe bază de agreare pragmatică, ambele aflându-se, la drept vorbind, într-o luptă continuă pentru supravieţuire, transformând peisajul artistic local într-un caleidoscop, tributar cu precădere gustului pieţii şi aceea aproape inexistentă la noi.

Aceste considerente impun anumite dificultăţi în organizarea unor expoziţii colective de amploare, mai cu seamă în cazul în care aceste expoziţii se ţin doar pe bază de entuziasm.

Cu toate acestea, tradiţionalul Salon de Toamnă se organizează cu regularitate, iar în ultimii ani, graţie sprijinului acordat de Ministerul Culturii şi Uniunea Artiştilor Plastici din Moldova, şi-a revendicat şi o formă de organizare competitivă în cadrul căreia se acordă Premiul Ministerului Culturii pentru cea mai bună lucrare şi premiile anuale ale Uniunii Artştilor Plastici pentru toate domeniile ( pictură, grafică, sculptură, arte decorative etc.).

De mai bine de două decenii se desfăşoară la Chişinău şi Bacău (România), fără întrerupere, Saloanele Moldovei cu participarea artiştilor plastici din Moldova şi România. Deşi în ultimii ani acestea şi-au mai redus din amploare, totuşi, îşi menţin în continuare calitatea de cea mai importantă manifestare artistică expoziţională de la noi.

Actuala ediţie a Bienalei Internaţionale de Pictură Chişinău - 2011 reuneşte 133 de artişti plastici din domeniul picturii, cu peste 170 de lucrări expuse pe simeze, reprezentanţi din 20 de ţări (Armenia, Belarus, Belgia, Cehia, Cipru, Costa-Rica, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Kîrgîstan, Lituania, Moldova, Olanda, Polonia, România, Rusia, Ungaria, Ucraina). Lucrările selecţionate definesc expoziţia prin profesionalism, inteligenţă şi actualitate stilistică, artiştii autohtoni demonstrând potenţialul de care dispune mediul artistic al domeniului picturii de la noi în contextul internaţional. Pentru orientarea expoziţiei către valorile indubitabile ale proceselor de creaţie, printre expozanţi se regăsesc şi artişti de mare notorietate, în calitate de invitaţi de onoare:Valentina Rusu-Ciobanu, Eleonora Romanescu,Glebus Sainciuc (Moldova), Gheorghe Anghel, Marin Gherasim, Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horia Paştina (România), Nicole Callebaut (Belgia), Rinaldo Novali (Italia). Mai multe nume de referinţă de la noi se regăsesc pe simeze: Elena Bontea, Dimitrie Peicev, Sergiu Cuciuc, Mihai Ţăruş, Petru Jireghea,Vladimir Palamarciuc ş.a. Alături de aceştia expun foarte mulţi reprezentanţi ai tinerei generaţii, organizatorii subliniind debutul prin expunerea în cadrul unei manifestări de amploare. Ni se pare justificată şi decizia juriului, de încurajare a tinerilor artişti talentaţi, prin acordarea unor premii şi menţiuni.

Chiar dacă deocamdată nu putem semnala o abundenţă de oferte de participare străină, totuşi, apreciem interesul celor aproape o sută de artişti care au aplicat pentru a expune în cadrul acestei manifestări de anvergură pentru Republica Moldova.

Nu putem să nu menţionăm interesul sporit de participare în cadrul acestei ediţii al unor artişti de valoare din Lituania: Ricardas Zdanavicius, Averincevas Romanas, Khvichia Lena, Vosyliute Marta ş. a. Cu certitudine, Bienala aspiră spre configurarea unui spaţiu inovativ al limbajelor plastice ale picturii, în care se vor impune diverse tehnici şi abordări stilistice netradiţionale, caracteristice celor mai recente tendinţe estetice.

Sincerele noastre sentimente de gratitudine se îndreaptă către cei care ne-au acordat încredere şi au sprijinit acest proiect: Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Uniunea Artiştilor Plastici, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, Direcţia Cultură a Primăriei municipiului Chişinău şi Fundaţia Sturza. Nu în ultimul rând, dorim să mulţumim artiştilor invitaţi pentru acordul de a participa în cadrul acestei manifestări, tuturor celor care au răspuns solicitărilor noastre de a expune, celor care aspiră, împreună cu noi, la transformarea Chişinăului, la modul real, într-un adevărat centru de atracţie şi de sincronizare a valorilor artistice din arealul nostru cu cele mondiale.

Avem convingerea ca Bienala Internaţională de Pictură din Chişinău va adopta, de la o ediţie la alta, şi alte forme de manifestare, orientându-se către alte concepte şi diverse tematici care vor spori interesul artiştilor noştri, dar şi din străinătate, şi --de ce nu?--, va atrage în cadrul viitoarelor ediţii şi alte genuri în vederea expunerii unei game cât mai largi a artelor vizuale contemporane.

Organizatori:

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei
Uniunea Artiştilor Plastici din Moldova
Centrul de Artă "AMPRENTE"

Contacte

str. 31 August 1989, Nr. 115, mun. Chişinău, 2012 Republica Moldova

bip.chisinau@gmail.com

Tel: (+373) 79 54 85 11 (Curator)

Fax: (+373) 22 24 53 32

© Copyright BIP Chisinau