Monica Babuc, Ministrul Culturii al Republicii Moldova

daisy photographed from below

Dragi prieteni!

A devenit deja o tradiție, ca o dată la doi ani, Bienala Internaţională de Pictură Chișinău 2017, organizată sub patronajul Ministerului Culturii al Republicii Moldova și ajunsă deja la a V-a ediție, să încânte publicul cu manifestări vizuale de anvergură, cu participarea a 170 de artiști din 27 de țări de pe întreg mapamondul.

Faptul că expoziția se desfășoară pentru prima oară în spațiile expoziționale recent renovate ale Muzeului Național de Artă al Moldovei, conferă evenimentului o nouă dimensiune a contextului artistic, dar și a condițiilor moderne de etalare a creațiilor artistice, ridicând standardele prestaţiei artistice și, în același timp, promovând și încurajând tinerii creatori în procesul evoluţiei artistice.

Mai mult ca atât, pentru prima oară în cadrul acestei Bienale, juriul a menţionat cu Marele Premiu un artist din Republica Moldova, pe Igor Svernei, lucrarea căruia a cucerit nu numai prin originalitate, dar și prin intensitate estetică, lucrare ancorată temeinic pe principiile estetice ale artei actuale, prin mijloacele de expresie plastice, dar și prin ideaticul care ne trimite cu gândul la regretatul critic de artă Tudor Braga, dispariția căruia se resimte tot mai mult în mediul artistic.

Avem certitudinea că Bienala Internaţională de Pictură Chișinău 2017 va contribui la promovarea artiștilor și artei contemporane, va asigura o continuitate în promovarea și dezvoltarea artelor plastice, ceea ce ar putea conduce și la crearea unei imagini culturale favorabile a Republicii Moldova pe plan extern.

Călin Stegerean, președinte al juriului

daisy photographed from below

Într-o lume a extinderii frontierelor artelor plastice, a relaxării până la dispariție a criteriilor de apreciere estetică, orice ierarhizare a operelor de artă din punct de vedere calitativ poate fi suspectată de pur subiectivism. Din această perspectivă, ca președinte al juriului Bienalei Internaționale de Pictură de la Chișinău, mă simt dator să ofer cîteva coordonate ale instumentarului personal de apreciere a lucrărilor care au fost distinse cu premii la această ediție. Ceea ce aș dori să rezulte din această prezentare este că demersul nu a fost unul arbitrar și că în lipsa unor criterii exterioare efortul de a distinge calități care să aducă în prim plan unele dintre lucrări a fost unul considerabil, cu motivații care se vor vedea în continuare.

În primul rînd, cadrul general de evaluare a plecat de la chestionarea situării picturii în ansamblul creației contemporane. Ce poate reprezenta pictura sau care mai poate fi rolul picturii alături de tehnicile de captare a imaginii, de tehnicile de imprimare digitale și în ce măsură pictura mai rămâne ancorată în coordonatele sale cunoscute în secolul XX. Cît mai poate fi pictura un gen autonom și cît a devenit un rezultat al mariajului cu alte tehnici și genuri artistice, cum ar fi grafica și fotografia, fără să ne limităm în enumerare doar la acestea.

Este deja momentul să dezvălui că pentru mine situarea picturii în afara mediilor și subiectelor devenite dacă nu clasice măcar recurente prin repetiție, a devenit un criteriu poate nu valoric dar sigur de sporit interes și am operat cu acesta în selectarea lucrărilor pentru premiile bienalei. Consider că, la fel ca lumea care astazi nu mai arată și nu mai urmează conduitele de până mai ieri, artele, reflectă inevitabil, atunci când forma și conținutul contează, această lume aflată în noi coordonate.

Este și cazul lucrării care a obținut Marele Premiu realizată de Igor Svernei. Pictura sa întrunește caracteristicile unui suprasemn care, alăturat altor lucrări din cele sosite pentru jurizare, s-a distins tocmai printr-o detașare de practicile picturale care uzează de scheme compoziționale și de raporturi cromatice banalizate prin frecvență. Un alt merit al acestui tablou îl reprezintă aerul elaborat, meticulos fără să fie pedant, de demers determinat de o nevoie interioară, pictura devenind un cîmp de reflecție, o pagină de jurnal de dimensiuni monumentale. El evocă relația autorului cu criticul de artă Tudor Braga, identificat ca „amprentă” fixată durabil, căreia, abia acum, prin supradimensionare, îi deslușim „nuanțele”, putînd fi citită, în același timp, ca o reverență plastică postumă. O pensulație delicată, sensibilă, așterne culoarea de unică tonalitate, aleasă neîntâmplător din familia tonurilor elegiace, care urmează traseele misterioase ale unui model alăturat, reprezentat de amprentele degetelor celui evocat. Chiar și acolo unde la prima vedere pare că o pată compactă ocupă jumătatea stîngă a lucrării, vedem de aproape că suprafața este compusă din suprapuneri succesive de culoare cu efect vibrant, de mare savoare plastică. Ceea ce aș vrea să fie reținut, și aceasta m-a determinat să nu am ezitări în desemnarea lucrării pentru marele premiu, este situarea acestei picturi în cîmpul unor acte fără altă finalitate decît cea strict artistică fără legătură nici cu formulele de succes acceptate tacit și nici cu cele care privesc vandabilitatea artei. Și poate nici aceastea cît convingătoarea folosire a instrumentelor picturii pentru exprimarea unei idei profunde.

Lucrarea care a obținut premiul întâi, realizată de Agnieszka Zawiza, ar putea fi ușor inclusă într-un gen care încă generază mulți admiratori dar chiar diferența față de multitudinea de tablouri care au peisajul ca subiect și spiritul său contemporan o face apreciabilă. Este o lucrare al cărei titlu se joacă cu sensul cuvîntului slide ce poate însemna în egală măsură alunecare dar și tobogan, pe care, de altfel, îl vedem reprezentat în tablou. Peisajul ca gen poate fi reperat, în mare vorbind, prin dominanta cromatică verde care are de a face cu pajiștile, pădurile, crîngurile, lacurile ce fac deliciul amatorilor de gen. Deși artista subscrie acestei reguli, verdele său e rezultatul unei dinamici abstracte a pigmentului aplicat cu șpaclul, picurat, scurs, stropit, acțiuni care sugerează suficient de multe elemente cu corespondent natural fără să fie mimetice, în sens figurativ. Întreaga suprafață a tabloului este verde, în nuanțe, dintr-un motiv care ține chiar de particularitatea tabloului: el ne arată un peisaj lacustru (jumătatea inferioară fiind oglindirea în apă a celei superioare) devenit astfel printr-o întîmplare pe care o putem atribui unei ieșiri din matcă, unui exces de precipitații sau, de ce nu, încălzirii globale cu efectele sale. Ceea ce este admirabil este cuprinderea în această masă de verde a cîtorva elemente ce sugerează prezența omului, acum absent tocmai datorită calamității sugerate. Lucrarea poate fi un memento al fragilității civilizației umane în fața naturii omnipotente, gata să ia în stăpînire, așa cum o face verdele dominator al tabloului, teritoriile pierdute prin acțiunea omului.

Lucrarea artistei Adreea Albani, distinsă cu premiul al doilea, rămîne în aceeași zonă a temei peisajului, îndepărtată însă de coordonatele sale clasice printr-o nouă poziționare optică, ce focusează la nivel macro. Nu mai avem ansamblurile cunoscute de elemente naturale, ochiul se apropie de acestea și surprinde detalii nu mai puțin semnificative din punct de vedere artistic. Dacă în jumătatea inferioară putem recunoaște sugestii vegetale, în partea superioară elementele vegetale par a-și trimite în aer, așa cum se întîmplă mai ales primăvara, diversele părți care au legătură cu răspîndirea speciilor. Sugestia este mai amplă și chiar aerul pare a vibra, la fel vibrează atmosfera amiezilor anotimpurilor calde. Paleta este restrînsă la teritoriul tonurilor calme, vaporoase, culoarea fiind mai degrabă un element de susținere a multiplelor elemente grafice, aplicate cu nerv, evocînd tehnici ale gravurii în metal. Ca și lucrarea artistei poloneze, aceasta extinde și îmbogățește tema generică a peisajului, amenințată în datele ei clasice de epuizarea resurselor tradiționale. Prin formele angulare, puternice, și contrastul pe care doar negrul poate să-l producă, lucrarea Gabielei Culic s-a remarcat între lucrările etalate în vederea jurizării, dar nu numai din acest punct de vedere care ține de o percepție de ansamblu. De cîțiva ani, tablourile artistei se construiesc avînd păsările ca element cheie, cu multiple semnificații. Dacă până acum în formele pictate puteam recunoaște silueta inofensivă a porumbelului, asimilată unei simbolistici a păcii, în tabloul prezentat zburătoarele au aerul amenințător al păsărilor de pradă din familia corvidelor. Reprezentarea lor sub formă de stol potențează conotațiile negative ale acestora, asociate prevestirii războaielor, iar viețuirea lor în proximitatea deșeurilor fac din ele un simbol al decadenței și al ruinei. Premiul recompensează nu numai consecvența cu care artista susține un discurs pregnant expresiv în cheia semnificațiilor amintite dar și calitatea caracterului evocator al tabloului, care înglobează simbolic temeri și amenințări conținute de timpul prezent.

Premiul Fundației Familia Sturza a fost acordat artistului american Grillo Jose Gonzales pentru lucrarea intitulată Petrecerea. Aceasta are meritul de a restitui natura narativă genuină a picturii, estompată de exprimările artistice care fructifică potențialul expresiv al informalului sau al cromaticii fără alt subiect decît culoarea în sine. Chiar dacă în această lucrare recunoaștem ceva din aportul anterior al lui Chagall, tipul de compoziție pe care artistul îl practică se produce în altă cheie cromatică, una a culorilor iar firul narativ te îmbie la o contemplare activă, de urmărire și descoperire a firului poveștii. Premiile centrului cultural Vrancea au fost acordate unor artiști a căror lucrări se situează stilistic în antiteză față de lucrarea artistului american. Tablourile lui Veaceslav Fisticanu și Mihai Țăruș, de factură abstractă, se disting printr-o acuratețe a intervenției cromatice, pe de o parte cu tușe largi, ce descoperă forme coerente, ce fructifică aleatoriul unor fuziuni de culoare, pe de altă parte cu forme cu matrice geometrică, cărora elementul culoare le constituie substanța, într-o cheie de lectură cu origini în cercetările cromatice ale școlii de la Bauhaus.

Tudor Zbânea, Curatorul Bienalei

daisy photographed from below

A cincea ediție a Bienalei Internaționale de Pictură Chișinău 2017, aflată în continuă ascensiune, își confirmă numele de manifestare de anvergură a artelor plastice organizate în Republica Moldova. Selecția riguroasă, de la un an la altul, atrage tot mai mulți plasticieni performanți ai domeniului picturii din Moldova, România și din străinătate. În acest an expun 164 de artiști, cu 185 de lucrări, reprezentanți ai 27 de țări.

Și în cadrul actualei ediții, în calitate de invitați de onoare expun, în afara concursului, mai mulți artiști de referință din România, Belgia și Italia: Gheorghe Anghel, Sorin Ilfoveanu, Ștefan Câlția, Corneliu Vasilescu, Viorel Mărginean, Silvia Radu, Horea Paștina, Constantin Flondor, Petru Lucaci, Vasile Tolan, Nicole Callbaut, Alberto Bolzonela ș.a. Acceptul franc al unor asemenea artiști de anvergură de a participa în cadrul expoziției noastre îl percepem ca pe o susținere necondiționată a respectivului concurs internațional.

Parcursul celor patru ediții anterioare, care au impus treptat condiții riguroase de selecție, au făcut să atragă tot mai mulți artiști de pe diferite meridiane, cu o bogată experiență profesională. Inițial, mulți nu credeau în ideea organizării la Chișinău a unei manifestări de o asemenea anvergură, cu atât mai mult în continuitatea acesteia. Faptul că o parte dintre artiștii participanți, locali, dar și unii din străinătate, sunt împreună cu noi încă de la prima ediție, ne face să credem că nivelul și dinamica acestei manifestări poate atrage interesul artiștilor, mulți dintre aceștia demonstrând pe parcursul expunerilor o evoluție performantă a reprezentărilor artistice. În același timp constatăm, de la o ediție la alta, apariția unor nume noi din diverse zone ale lumii. Cu siguranță, această dinamică va putea menține și în viitor cursul ascendent al prestanței, pentru a putea atrage o participare mai largă, care ar reprezenta mai extins și cât mai obiectiv tendințele artistice actuale ale picturii contemporane.

În cadrul ediției actuale ne bucurăm de o participare impunătoare a generației tinere de artiști, în special din România și Polonia. În mare parte aceștia, prin creațiile lor, reprezintă teme adaptate la timpul în care trăim, realizate conform celor mai recente tendințe artistice ale picturii contemporane. Printre aceștia fiind: Andrea Albani, laureată a Premiului II, Samir Văncică, Ecaterina Scoruș, Sarah Daria Muscalu (România), Agnieszka Zawisza, care a devenit laureată a Premiului I, pentru lucrarea „Diapozitivul”, Kosiek Malgorzata, Klaudia Lata, Aga Pietrzykowska, Gossia Zielaskowska, Pola Wojcik (Polonia) ș. a. Nivelul prestației acestora este remarcabil în contextul noilor stilistici și tendințe ale picturii.

În același timp putem menționa faptul că BIP Chișinău ne demonstrează pe parcursul anilor, că nu rămâne doar un spațiu de expunere a creațiilor artistice, aceasta fiind, încă de la primele ediții, o platformă de comunicare, organizând un program de cunoaștere a scenei artistice locale, pentru invitații la evenimentele de inaugurare și decernare a premiilor din diverse țări: artiști, critici de artă, curatori, directori de muzee și galerii. Pe parcursul anilor reușește să consolideze relațiile dintre artiști, susținând mobilitatea acestora prin participarea în cadrul unor proiecte culturale, care se organizează în diverse țări: simpozioane, tabere de creație, conferințe, concursuri, expoziții etc. Acest proces având continuitate, contribuie la o conexiune interculturală cât mai largă.

Pentru prima dată, Marele Premiu i-a revenit unui artist din Moldova, Igor Svernei, pentru lucrarea „Pământul făgăduinței - oameni de geniu”. Realizată într-o gamă monocromă, aceasta se distinge printr-o puternică expresivitate și încărcătură emoțională. Modul de tratare la dimensiuni uriașe a unei amprente reproduse de pe amprentele originale ale regretatului critic de artă Tudor Braga (expuse și acestea atașat lucrării în interiorul unei casete), intensifică memoria amprentei pe care a lăsat-o în urma sa Tudor Braga, lipsa căruia se resimte tot mai mult în viața culturală de la noi. Igor Svernei este unul dintre artiștii care se remarcă în ultimii ani printr-o prestație admirabilă pe scena artistică din Moldova.

În cadrul bienalei acestei ediții, tradițional sunt organizate două expoziții personale, a doi artiști invitați din diferite țări: Gabriela Culic din România, deținătoarea Premiului Muzeului Național de Artă al Moldovei din acest an și Aleksandras Vozbinas din Lituania, câștigătorul Trofeului Artmuseum. Lucrările etalate pe simezele Centrului Expozițional „C. Brâncuși” al Uniunii Artiștilor Plastici, contribuie substanțial la extinderea spațiului expozițional, amplificând valoarea acestui eveniment internațional.

Mulțumim sincer tuturor celor care au avut încredere și au sprijinit organizarea unui asemenea eveniment încă de la prima ediție: Ministerului Culturii, Uniunii Artiștilor Plastici, Direcției Cultură a Primăriei Chișinău, Fundației Familia Sturza. Aducem, de asemenea, sincere mulțumiri Centrului Cultural Vrancea, pentru premiile pe care le acordă în cadrul concursului, celor doi artiști: Mihai Țăruș și Veaceslav Fisticanu, sprijinind astfel talentele din Republica Moldova. Expoziția din acest an ne convinge, încă o dată, de necesitatea insistării asupra menținerii unui spațiu comun cât mai larg al capacităților artistice naționale și internaționale, pentru crearea unui mediu favorabil reprezentărilor vizuale și dezbaterilor problematicilor actuale ale picturii contemporane.

Organizatori:

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei
Uniunea Artiştilor Plastici din Moldova
Centrul de Artă "AMPRENTE"

Contacte

str. 31 August 1989, Nr. 115, mun. Chişinău, 2012 Republica Moldova

bip.chisinau@gmail.com

Tel: (+373) 79 54 85 11 (Curator)

Fax: (+373) 22 24 53 32

© Copyright BIP Chisinau